XVIII TEZAURUL ASCUNS dintr-o privire

95000 de cuvinte într-o singură imagine

 

cercetări pentru carte

Când am început să scriu ” XVIII Tezaurul ascuns ” aveam o idee destul de bine formată despre cum urma să arate cartea la final. Fireşte ca după câteva zeci de pagini lucrurile au luat-o razna. Personajele au început să aibe o viaţă a lor proprie iar povestea să ia întorsături la care nu mă gândisem niciodată. Mă aşteptam la toate astea. Ce nu mă aşteptasem era volumul incredibil de lucruri pe care nu ştiam şi trebuia să le învăţ pentru a da un aer cât mai veridic aventurilor eroilor mei. Pe scurt, a trebuit să învăţ să citesc şi să cercetez următoarele :

legiunile romane, sistemul de antrenament, pedepsele pe care le risca un legionar roman, limbile vorbite în Orientul Mijlociu în primii ani ai secolului I, răscoala Panonică, limba aramaică, genealogia lui August, pronunţia limbii germane in Bavaria, sisteme de cătuşe, pistoale de fabricaţie austriacă, greutatea şi acceleraţia unui MiniCooper.

Şi toate astea doar pentru primul capitol.

Statistică

Au trecut trei luni de când am început să contactez editurile şi e timpul pentru un bilanţ. N-am să dau nume,  un număr ajunge.

Editura 1

am trimis un e-mail, au răspuns prompt. Instrucţiuni despre cum să le trimit manuscrisul. N-au habar despre cum să formatezi manuscrisul. L-am trimis prin poşta rapidă şi m-am pus pe aşteptat. Mesajul iniţial preciza că ” în maxim şase săptămâni veţi primi un răspuns “. Trec şase săptămâni, apoi şapte, apoi opt. După nouă devin neliniştit şi dau un telefon. N-a auzit nimeni de mine şi de manuscrisul meu. Cel care ar trebui să ştie din păcate nu e acolo dar va fi înştiinţat şi mă va suna. Mai trece o săptămână. Nu-i nimic,  editură mare, importantă, poate au altele de făcut decât să lupte cu manuscrisele unor începători enervanţi. Iarăşi dau telefon. Nu se ştie nimic, dar cel care ştie e chiar acolo şi va reveni cu un e-mail. Aştept. Peste o oră primesc mesajul : ” nu corespunde planului nostru editorial.” Am o senzaţie acută că nici n-au citit manuscrisul dar asta e. Mergem mai departe.

Editura 2

trimit un mesaj în care le cer politicos permisiunea de a trimite manuscrisul. Răspuns promt în maxim 10 minute : ” din păcate ne-am suspendat activitatea pe timp nelimitat.” Asta e, m-a găsit şi pe mine să scriu cărţi în plină criză. Mergem mai departe.

Editura 3

trimit un mesaj pe adresa gasite pe site. Le cer permisiunea să le trimit manuscrisul. După trei săptămâni nici un răspuns. Mai sap puţin pe Internet şi se simte un aer de insolvenţă. E criză.

Editura 4

gasesc pe site-ul editurii persoana care coordonează colecţia  în care cred eu că se încadrează cartea mea. Persoana îmi răspunde politicos şi prompt. Nu se ocupă el de autori romani. Probabil că ce e pe site este o farsă sau aşa ceva. Mi-a direcţionat mesajul către cel care se ocupă. Două săptămâni, nici un răspuns. Probabil nu s-au pus de acord cine cu ce se ocupă.

Editura 5

răspuns prompt. Planul editorial pe anul acesta e complet. Pot să revin la anul ? Sigur, reveniţi. Nu cred că am sa revin.

Editura 6

doua mesaje, pe doua adrese diferite găsite pe site. Două săptămâni, nici un răspuns. Sap mai tare şi găsesc adresa personală a directorului. Imi răspunde prompt, politicos şi profesional. E ocupat cu Gaudeamus de anul acesta. Să revin în Ianuarie cu sinopsis, CV şi un fragment din manuscris. Poate am să revin.

Şase încercări, şase rejections cum spun americanii. La urma urmei  J.K Rowling a fost refuzată de opt ori, mai am puţin şi o ajung. Rabdare am.